Trebe să fie un început

Nu m-am gândit că am sâ înlocuiesc hobbyul meu de creator de poezie cu cel de blogger. Cred că din curiozitate si din dorinţa de a face ceva nou, am deschis aceasta etapă în viaţa de profesor de Şcoală Specială din Paşcani. Pentru că îmi doresc să-mi spun neapărat părerea despre ceva, pentru a crea un precedent, am să mă refer la ceea ce a pus pe jar mai mulţi colegi de-ai nostri în ultimele zile SALARIUL DE MERIT. Care nu cred că merită atâta atentie dacă e să ne raportăm la venitul pe care ţi-l aduce sau la prestigiul pe care ar trebui să ţi-l recunoască învăţământul românesc, în schimb are o latură de intrigă semnalată în special de cadrele cu mai mult bun simţ şi ceva luciditate (o calitate pentru un profesor, mai ales la o anumită vârstă). Intrigă care, de cele mai multe ori, e o bârfă sadea împărtăşită pe la colţurile coridoarelor, şi ascunsă cu priviri lăsate sau aruncate aiurea de nu-ţi mai vine să priveşti un coleg în ochi de jenă sau la un moment dat din sictir chiar. Cu toată părerea de rău tre' să zic, ceea ce nu e firesc in cazul salarizării din învăţămănt, că banii pentru acest salariu, zis de merit, nu fac decât rău. Şi de ce ar trebui să facă bine când nimica nu iese bine în România asta? Pentru că pe lângă oportunişti, şpagagii, ţigani, beţivani, sau alte specii conlocuitoare au mai rămas şi ceva oameni de bun simţ care, la un moment dat, vor, cu deplină neruşinare, să le fie apreciată munca, iar atunci nu au decât să se certe cu colegii pentru nu ştiu ce adeverinţă la nuş' ce cerc, care a făcut cel mai frumos referat sau cum şi-au făcut serviciul exemplar nu ca alţii care vezi bine că e beţivi şi chiulangii sau nu prea ştie să face nimica.
În rest să ne auzim cu bine şi poate reuşim vreodată să ne purtăm ca şi cum am fi colegi.

de Cătălin