Eu nu voi scrie despre bani, puterea supremă a acestui secol, care îi face pe oameni să se simtă satisfăcuţi şi împliniţi din punct de vedere material.Din câte observ cam la asta se limitează toate relaţiile. Şi mă întreb:asta e tot ce contează? Dacă raspunsul este "da" înseamnă că trăim degeaba şi suntem goi pe dinauntru şi nu avem nimic de dăruit.
Ma gândesc acum la ce zicea Steiner legat de felul cum ar trebui sa fie un profesor: "dascălul trebuie să fie un om al iniţiativei, să nu devină niciodată apatic, deci numai pe jumătate prezent în ceea ce face în şcoală, în felul în care se poartă cu copiii.Acesta este primul lucru: Dascălul să fie un om al iniţiativei în marele şi micul întreg. Însă este de asemenea o regulă de aur pentru profesia de dascăl: dascălul n-are voie să se usuce şi să se acrească. Stare sufletească nesfrijită, proaspătă! Să nu se usuce şi să nu se acrească!Acesta este lucrul către care trebuie sa tindă dascălul.” Teoria a sunat întotdeauna foarte bine, iar în practică total diferit.
Să amintesc acum despre Şcoala Specială Paşcani:) ce anume oare???Mai bine nimic ... special. Nu aş vrea să sparg eu bubiţa.:)
Unici şi irepetabili:) sună bine dar nu suntem capabili de lucruri simple care să ne împlinească în planul sufletescului.
Prăjanu Ioana
Acum 13 ani
